Breaking News
Home / Parenting / De ce sunt mamele mereu obosite. Chiar si atunci cand dorm

De ce sunt mamele mereu obosite. Chiar si atunci cand dorm

mama obosita
Un om intelept zicea la un moment dat ca maternitatea este cea mai buna dovada ca somnul nu este esential pentru omenire. Intr-adevar, de cand sunt mama, am descoperit acest mare adevar si il confirm in fiecare zi. Insa dai unei mame chiar si 10 ore de somn pe zi si tot epuizata va fi la apusul soarelui. De ce? Ei, bine, exista o explicatie foarte buna. De fapt, doua: hipervigilenta si multi-taskingul.

Hipervigilenta

Hipervigilenta este acea stare de alerta in care persoana are o sensibilitate crescuta la stimuli si prezinta o intensificare a comportamentelor de detectare a potentialelor pericole. Mamele sunt mereu extenuate pentru ca fac foarte multe lucruri fizice pentru copiii lor, pentru ca dorm putin, se hranesc prost si pe apucate, dar mai ales pentru ca sunt nonstop intr-o stare care le solicita psihic enorm de mult. Daca se urca pe mobila si isi sparge capul? Daca se ineaca cu mancare? Daca se arde la aragaz? Daca face febra mare? Daca il musca capusa? Daca nu se integreaza la gradinita? Daca nu vorbeste pana la 3 ani? Hipervigilenta este o chestiune desteapta a naturii, care ne ajuta astfel sa ne protejam puii de pericole, caci ei sunt mult prea mici si neexperimentati sa o faca singuri. Insa, atunci cand societatea actuala te impinge la izolare emotionala prin restrangerea semnificativa a numarului de persoane care are grija de un copil si responsabilitatea pastrarii in viata, cresterii si educarii acestuia cade, in majoritatea cazurilor, pe mama, atunci hipervigilenta duce la anxietate, iar anxietatea duce la extenuare.


O mama, chiar si atunci cand doarme, o face doar cu jumatate de creier, ca delfinii. Starea de alerta permanenta o impiedica sa se odihneasca cu adevarat, chiar si atunci cand, printr-un miracol, casa este cufundata in liniste. De fapt, mai repede pune capul pe perna cand e galagie, caci aceea este o stare normala, este un zgomot de fond cu care s-a obisnuit. Cand ai un copil, linistea nu poate sa insemne decat scenarii despre cum ceva rau i s-a intamplat, pentru ca, nu-i asa?, copiii sunt de fapt extrem de galagiosi. Abilitatea de a scana mereu mediul inconjurator, chiar si in somn, pentru a depista situatiile cu potential nociv pentru bebelus sau prescolar, este extrem de solicitanta din punct de vedere psihic. Mai ales ca nu exista antrenament profesionist sau tratament pentru asa ceva: pur si simplu te trezesti in aceasta situatie si trebuie sa te descurci cum poti.

Sa te concentrezi 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile din 365, pe nevoile altor oameni, in acest caz pe cele ale copilului, este extrem de obositor. Desigur, viata unei mame nu se rezuma doar la o lupta constanta cu griji si responsabilitati; exista si acele momente de glorie in care nimeni si nimic nu mai conteaza in universul asta decat zambetul copilului tau, acele momente in care simti ca viata ta are, in sfarsit, un sens si ca esti cea mai norocoasa persoana din lume deoarece ai parte de un suflet atat de pur, de cald si de luminos ca cel al puiului tau, care te ridica din mizeria vietii de zi cu zi si pentru care merita sa-ti dai si viata!

mesaj pentru mame obosite
Insa, pe cat sunt de intense, pe atat sunt de rare aceste momente magice. In restul timpului, o mama se confrunta cu situatii scarboase (caca, pipi, voma, muci, parturi, bube etc), enervante (miorlaieli, crize de furie, frici absurde, faimoasa intrebare “de ce”, joaca interminabila cu copilul, batai intre frati etc), obositoare (impins la carucior, purtat copil in brate, carat biciclete, triciclete, trotinete, tras la sanie, aplecat incontinuu dupa chestii cazute sau aruncate pe jos, curatenia care nu se termina niciodata, mancarea care trebuie facuta zilnic) si periculoase (imbolnavitul si accidentarea copilului). Deci situatia nu e deloc roz, ci maro de-a dreptul!

Multi-taskingul

Chiar si atunci cand mamele muncesc sau se relaxeaza (un procent infim, dar am auzit ca exista si astfel de mame intr-un taram indepartat, plin de unicorni, zane si elfi) si altcineva sta cu copilul, ele tot isi fac griji cu privire la copii: unde sunt, cu cine sunt, daca sunt bine, daca au mancat, daca au dormit, daca s-au batut, daca au cazut, daca le-a aparut vreo buba etc. Apoi, vin acasa si au parte de griji la fata locului: sa faca putina curatenie, sa bage o masina de spalat, sa gateasca, sa hraneasca copiii, sa-i imbaieze, sa le ofere stimulare si alte lucruri necesare, care nu sufera amanare si care trebuie facute, in multe cazuri, in acelasi timp. De cele mai multe ori, nevoite de situatie, mamele devin adevarata masinarii SF: in timp ce mesteca in supa de pe aragaz, cauta pe internet un remediu pentru arsuri, tin un copil plangand in brate, repara o masinuta stricata a altuia si planifica vacanta la mare din iulie. Sau alapteaza un bebelus, in timp ce comunica sotului la telefon lista de cumparaturi, modeleaza in plastilina cu celalalt copil, golesc o olita si raspund la usa. Cu bebelusul de san, sotul la telefon, copilul atarnand de-un picior si olita in mana. Si ne mai miram de ce se raresc brusc musafirii dupa ce devenim mame!

Multi-taskingul fizic este util si ne ajuta sa economisim mult timp, insa ce ne facem cu cel mental, care nu ne lasa nicio secunda sa ne relaxam si sa ne bucuram de postura privilegiata de mama?! Si cand spun multi-tasking mental ma refer la momentele in care, in incercarea de a planifica si rezolva tot ce trebuie dintr-o zi, ne aglomeram mintea si atentia cu tot felul de sarcini, fara sa mai traim clipa. O mama are atatea de facut ca, nici nu incepe bine ceva, ca deja isi face tone de griji cu privire la urmatoarele activitati care trebuie bifate pentru copii, fapt ce amplifica stresul cotidian. Nu-mi spune ca atunci cand te-ai apucat sa calci rufele, nu te-ai gandit si la ce sa gatesti dupa aceea, la banii pe care trebuie sa-i mai dai la gradinita, la cadoul pentru aniversarea unui coleg de grupa, la costumul pentru serbare si la telefonul pe care trebuie sa-l dai pediatrului. Sau cand copilul te-a rugat sa colorezi cu el, nu ti-a trecut prin cap ca trebuie sa mai speli si vasele, sa-i cosi sotului un nasture la camasa, sa pui carnea la decongelat pentru a o gati a doua zi, sa-ti suni o prietena ca e ziua ei si sa faci un test de sarcina, caci iarasi ti-a intarziat menstruatia si, daca vine si al treilea copil pe lumea asta, sa stii din timp sa faci un nou credit la banca. Toate aceasta aglomerare de griji pe neuron patrat, din cauza hiperactivitatii noastre mentale, ne face sa fim absente din vietile noastre si contribuie la cresterea nivelului de stres zilnic.

mama obosita 2
Ideal este sa luam fiecare activitate pe rand (chiar daca mai sunt o suta la coada) si sa incercam sa ne concentram doar pe ea. Am face-o si mai bine, si am fi si mai relaxate. Ideal este sa nu ne mai facem atatea griji cu privire la pericolele care il pasc pe copil la fiecare pas. Sa tragem aer in piept si sa mai avem incredere si in el, si in cei din jur, care petrec timp cu el. Daca ne transformam in maniace, care incearca sa le faca pe toate in locul tuturor, ne epuizam atat fizic, cat si psihic si apoi exista riscul sa dam in extrema cealalta, a depresiei si a neglijentei. Structural vorbind, creierul nostru nu poate sta mereu in alerta si nici nu poate face fata la multi-tasking pe termen lung. Suntem datoare, atat noua, cat si copiilor pe care ii crestem, sa ne pastram sanatatea mintala. Stiu ca teoria este usoara si ca practica ne omoara, insa este important sa contientizam acest iures in care ne aflam de cand am devenit mame si sa incercam sa ne mai domolim din cand in cand. Cu siguranta, incetinind ritmul, vom fi capabile sa ne conectam mai usor la emotiile celui mic, sa crestem un copil fericit si sa ne bucuram de postura unica in care ne aflam. Caci da, atunci cand vor putea sa le faca ei singuri pe toate (adica in 2066, dupa ultimele mele calcule optimiste), noi vom fi batrane si zbarcite si vom rememora cu o dureroasa nostalgie vremurile in care eram tinere, frumoase, cu copii mici, care ne credeau centrul universului lor si nu ne dadeau jos de pe piedestal indiferent de situatie.

Si mie mi-a luat 5 ani sa-mi dau seama ca pot face curatenie si la 10 zile sau chiar la 2 saptamani (praful sta si 3 saptamani pe mobila, eu sa fiu sanatoasa!), nu numai la 7 zile; ca pot sa le servesc copiilor un iaurt pasteurizat sau un sandvis cu cascaval cumparat din supermarket si castravete din Polonia, nu numai quinoa bio cu legume eco la cuptor si somon norvegian de captura la steamer; ca pot sa le dau si haine necalcate si incaltari prafuite, caci oricum le mototolesc si le murdaresc in secunda in care ies pe usa; ca vasele murdare din bucatarie nu pleaca nicaieri (desi as vrea asta tare mult, inca ma gandesc ca asta este scopul suprem al teleportarii) si ca exista si farfurii de plastic, care pot fi aruncate dupa prima utilizare; ca pot sa nu ma mai agit cu scheme de imunizare pline de siropuri, si tincturi, si picaturi, si probiotice, si miere de Manuka, si sare roz de Himalaya, si ulei din ficat de cod fermentat combinat cu unt de la animale fericite, hranite cu iarba, si chlorella si fratii ei, si mai stiu eu ce minuni de marketing, caci se imbolnavesc la fel de des si cu ele, si fara ele; ca nu trebuie sa doarma mereu la pranz, cand avem doar 4 zile pe luna cand suntem toti 4 si nu stim ce sa facem si unde sa mergem mai intai ca familie si ca, oricat de departe ar fi de mine, sunt alaturi de oameni care ii iubesc si ii ingrijesc macar 50% din cat simt si fac eu pentru ei. Si e suficient!

2015-05-30 12.48.13

Pe aceeasi tema:

Unde am gresit, ca mama? Si ce fac cu atata vina?
De ce oamenii fac copii?
Esecul unei mame. Si iubirea ei neconditionata
Nevoile parintilor si nevoile copilului. Cum le implinim pe toate?
Nervi de mamica. Ce fac sa nu mai tip la copil?
Azi n-am chef de copil. Si e perfect normal!
Izolarea emotionala a mamei. Ce facem cu atata singuratate?

dyfashion.ro%20

http://povestidemama.ro/de-ce-sunt-mamele-mereu-obosite-chiar-si-atunci-cand-dorm/

About bravotvr

Check Also

Îmi urmez inima și am convingerea că nu am cum să greșesc astfel

Citeste si Într-o lume de dacă, avem dragostea În orice. Am învățat să-mi ascult inima ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *