Breaking News
Home / Parenting / Îmi urmez inima și am convingerea că nu am cum să greșesc astfel

Îmi urmez inima și am convingerea că nu am cum să greșesc astfel

Citeste si

Într-o lume de dacă, avem dragostea

În orice. Am învățat să-mi ascult inima și, când o și urmez, mă simt, hai să zic, fericită. Deși fericirea aceasta nu seamănă cu fericirea pe care am învățat-o și la care râvneam, că o simțeam rar, ea fiind urcată pe un piedestal al emoțiilor pozitive. E o stare, dar n-am o singură denumire pentru ea și e mai mult decât fericire. Pot să o compar cu senzația tălpilor goale, dezgolite imediat ce pășeam în curtea bunicilor, sau cu libertatea pe care o simțeam în leagăn, cu vântul fluturându-mi pletele, sau cu mirosul îmbrățișărilor mamei când o voiam mai mult și mai mult. Știi ce zic?! E starea aia pură, neînvățată, pentru care nu trebuie să faci nimic. Doar să o trăiești.

 

Și o trăiesc atunci când mă eliberez de tot ce vine din exterior.

 

Am început să scriu în primăvara lui 2013, când Rareș, băiețelul meu, nu împlinise încă 3 ani. Primul articol publicat a fost în 9 decembrie 2013. Mi-am propus să scriu despre ceea ce trăisem, până atunci, ca mamă. Am scris ca o eliberare, ca o furtună, așteptând soarele să apară. Pe atunci, credeam că răspunsurile se află undeva în afara mea, la cineva care a trăit ce trăiam eu înaintea mea, care a citit și și-a însușit, care are o certitudine, care, după ce mă va asculta, îmi va spune: Uite, asta trebuie să faci!. Căutam cu disperare răspunsuri. Ceea ce nu era rău, doar că nu căutam unde aveam să le găsesc pe cele care erau pentru mine. Dar cred că acesta este începutul. Începutul căutării!

 

Ce am citit și ascultat până acum în cărți, seminarii, întâlniri, conferințe m-a ajutat mult, dar conducându-mă spre mine. Tot ce am trăit, mai ales de când sunt mamă, întocmai ca o lanternă, mi-a luminat în mine.

 

Am aflat că nu mă iubeam. Mă uitam des. Nici nu existam pentru mine. Iar iubirea cu care eram convinsă că îi înconjor pe ceilalți nu avea cum să fie, în condițiile în care eu nu mă iubeam pe mine, autentică. Doar un măr roditor poate să dea mere. Și am început să am grijă de mine, puțin câte puțin. Am început să spun ce simt cu voce tare. Mi-am dat voie să fiu și furioasă, și pretențioasă, și tristă, nu permanent bine pentru ceilalți. Nu-ți imaginezi ce am simțim prima dată când am spus Nu! A fost furtună în mine, dar, după, s-a făcut senin. Niciun nor pe cer! Nimic. Eram ușoară, ușurată de conflictul cu mine.

 

Acum, eu știu că am în mine tot. Trebuie doar să ascult, iar calea este iubirea. Cu inima simțim iubirea, nu cu mintea. Mintea ne limitează la convingeri, judecăți, standarde și nu ne lasă să fim noi. Inima (ne) iubește. Și doar cu inima iubim autentic.

 

Copilul meu mă simte puternică (forță pe care doar am scos-o la suprafață și care vine din armonia mea cu mine) și îmi răspunde cu iubire. Îl simt că mă vrea așa și așa m-a vrut mereu, ca el, încă neatins de dogme și reguli, doctrine și frici. Asta voia să mă învețe el, acum, s-a liniștit. Oamenii mă plac mai mult așa.

 

Ori de câte ori am de decis ceva, nu mă mai gândesc la nimic, doar mă las să simt. Și chiar simt. Întotdeauna am simțit, doar nu m-am încrezut în instinct. Au fost mereu alții mai buni, mai instruiți, mai înțelepți, mai știutori decât mine. Și sunt și acum, dar ei știu pentru ei, eu știu pentru mine.

Sursa foto aici.

Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale

ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un

specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur

orientativa.

O femeie frumoasă

 

 

Știi ce cred? Că o familie cu o femeie frumoasă  și un bărbat conștient de asta este o familie fericită.

 

Acum, fără…

Prințesele nu sunt neapărat înalte!

Nu poți fi tu prințesa! Prințesele sunt mai înalte și au părul lung! , a răspuns învățătoarea la rugămintea tremurată, bâiguită a copilei care se…

Nu e de la ei la noi, ci de la noi la ei

Copilul tău nu doarme, mușcă, lovește, nu mănâncă, țipă, refuză, se tăvălește, se comportă urât cu fratele mai mic,  face crize? Știu cât e de…

Curând, e iunie. Și nu mai

Ori eu, în mai, pentru că e MAI și pentru că în ultima zi din aprilie am împlinit 35, mi-am propus să nu MAI. Scurt, să nu mai uit cine sunt!…

libris.ro%20

http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/550/Îmi-urmez-inima-și-am-convingerea-că-nu-am-cum-să-greșesc-astfel/

About bravotvr

Check Also

Lumea exterioară este o reflexie a lumii nostre interioare, sau cum copilul meu e bine când eu sunt bine

Citeste si Un nou sindrom face ravagii printre copii. ATCP. Lumea exterioară, cu oamenii care ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *